Ganduri de toamna

Toamna frunzele nu mor. Canta numai, si-n risipita frumusete ne cheama, ne imbie, ne asteapta... Indragostite
de vantul hoinar se arunca toate in vartej nebun. Dar ochii nostri le-au uitat. Trecem indiferenti, cu pasii
obositi. Cad frunze uscate de vreme... toamna in suflet se asterne. Sperantele mor rand pe rand, in pas de
dans, calcate in picioare de ochi care au invatat fara rost a vedea.
doar eu si cu mine mai hoinaresc prin ploaia rece de vise uitate. Incerc cu greu sa mai zambesc in fata clipelor
destramate.

Nu calcati pe frunzele care vi se astern la picioare, s-ar putea sa fi cantat special pentru voi.

">