Cu pace, credinta, dragoste si speranta

Povestea celor patru lumanari

,,Patru lumanari ardeau palpaind. Era liniste, atata liniste, incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarelelor.Prima lumanare ofta: ,,Numele meu e PACE. Lumina mea lumineaza in intuneric, dar ce folos, oamenii nu ma vor…” Si luminita ei deveni tot mai mica, pana

A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind: ,,Eu ma numesc CREDINTA, dar se pare ca sunt in plus. Oamenii nu vor sa auda de DUMNEZEU. Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand…” O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.

Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare: ,,DRAGOSTE mi-e numele si simt cum mi se sfarsesc puterile. Oamenii ma imping de-o parte si n-au ochi pentru cei care ar trebui sa-i iubeasca…” Cu o ultima palpaire, se stinse si lumina DRAGOSTEI.

Un baietel intra atunci in incapere. Se uita la lumanarile stinse si rosti printre lacrimi: ,,Bine, dar lumanarile ar trebui sa arda!”
Atunci se auzi soapta celei de a patra lumanari: ,,Nu te teme, copilas! Cata vreme ma vezi pe mine palpaind,mai putem reaprinde celelalte lumanari. Numele meu este SPERANTA!”
Baietelul prinse curaj, lua in maini SPERANTA si reaprinse de la flacara ei PACEA, CREDINTA si DRAGOSTEA. Cele patru lumanari isi raspandeau din nou lumina.

parintele Arsenie Boca