E vineri...e we...yupiii
joi, 29 octombrie 2009
miercuri, 28 octombrie 2009
Speranta
Te scoli de dimineata si saluti stralucirea soarelui, privesti albastrul cerului, te impresioneaza un gest de tandrete, te intristeaza o floare care se ofileste.Fie ca iti dai seama sau nu, participi la tot ceea ce s-a creat in jurul tau si percepi prin simturile tale. Inainte de toate, invata sa te bucuri... cauta adevarata fericire, fericirea de tine insuti. Lectia cea mai insemnata a vietii nu este ca durerea nu exista in lume, ci ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie. Ce ne-am face oare daca nu ne-am indrepta mereu gandul spre speranta..."visul cu ochii deschisi"?... si fara speranta ce am fi oare?
Vanzator de vise
Pentru o zuza speciala...
Pentru o zuza speciala, Maria, care azi implineste o frumoasa varsta, un sincer La multi ani!
Multa fericire, pace si liniste sufleteasca, iubire si multe satisfactii!
O zi plina de soare in suflet si-n privire!
marți, 27 octombrie 2009
luni, 26 octombrie 2009
Cu pace, credinta, dragoste si speranta
A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind: ,,Eu ma numesc CREDINTA, dar se pare ca sunt in plus. Oamenii nu vor sa auda de DUMNEZEU. Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand…” O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.
Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare: ,,DRAGOSTE mi-e numele si simt cum mi se sfarsesc puterile. Oamenii ma imping de-o parte si n-au ochi pentru cei care ar trebui sa-i iubeasca…” Cu o ultima palpaire, se stinse si lumina DRAGOSTEI.
Un baietel intra atunci in incapere. Se uita la lumanarile stinse si rosti printre lacrimi: ,,Bine, dar lumanarile ar trebui sa arda!”
Atunci se auzi soapta celei de a patra lumanari: ,,Nu te teme, copilas! Cata vreme ma vezi pe mine palpaind,mai putem reaprinde celelalte lumanari. Numele meu este SPERANTA!”
Baietelul prinse curaj, lua in maini SPERANTA si reaprinse de la flacara ei PACEA, CREDINTA si DRAGOSTEA. Cele patru lumanari isi raspandeau din nou lumina.
duminică, 25 octombrie 2009
Mereu ma ridic
Toate trec...nu-i nimic...
Viata merge mai departe!
Cad si ma ridic si mereu imi zic:
Nu-i nimic, si ce daca
Tot ce-i rau o sa treaca...
Viata merge mai departe!
Cad si ma ridic si mereu imi zic:
Nu-i nimic, si ce daca
Tot ce-i rau o sa treaca...
Cu fata spre tine, Doamne!
E intuneric...In jurul meu parca totul a devenit innegurat, straniu, infricosator. Nu mai stiu de unde vin, unde ma aflu si spre ce ma indrept. Ma simt ciudat, parca nu mai sunt eu. Sau nu mai sunt asa cum eram odata. Ma simt goala si singura.
Si totusi, in tot universul acesta intunecat si neprimitor, in starea aceasta nedemna de un crestin, simt nevoia sa……ma bucur! Sa ma bucur din nou, sa strig de fericire: “Slava Tie, Doamne, pentru toate!”. Si ma inchin, imi iau avant si…..strig! Dar…..nu ma aude nimeni. Cred ca nici eu nu ma aud prea bine…Ce ciudat!
Acum incep sa plang si sa inteleg… Sunt, intr-adevar, singura. Dar, unde-i lumina? Unde este bucuria, speranta, surasul plin de bunatate, seninatatea sufletului? Nu mai sunt, au disparut….Nu se poate! Poate nu mai reusesc sa le vad eu. Incep sa le caut cu privirea, cu mintea, cu sufletul….Dar nu le gasesc, nu le mai stiu si nu le mai simt. Si totusi, ele trebuie sa existe! Dar stai….unde este El? Cum cine? El? Nu se poate, cum adica nu mai stim cine este El? El este El! El este Totul! Cel care este! Era aici cu noi, il vedeam, il simteam. El era bucuria si fericirea noastra! El era totul pentru noi!
A….voi sunteti aici. Nici pe voi nu va vedeam sau, mai bine zis, se pare ca nici intre noi nu ne mai vedem…Nu e posibil sa va uitati asa la mine! Cum sa nu va aduceti aminte de El?! Imi vine sa plang de revolta cand vad privirea voastra straina si mirata. Dar voi cine sunteti si eu cine sunt? Da, suntem sufletele oamenilor. Pentru o clipa am avut impresia ca unii am uitat si asta…
Suntem suflete aflate intr-o lume intunecata si stranie. Si de ce nu ne mai amintim de El? Eu mi-am amintit totusi… Si tu ti-ai amintit ceva? O, cat ma bucur! Si tu? Oh!!!Tu nu? Aha… Tu, da? Incep sa ma simt din nou bine, incep sa fiu iar fericit! Totusi, se pare ca nu am innebunit, El exista si unii ne amintim de El! Da, dar unde este si de ce nu-L mai vedem, de ce nu-L mai simtim? O fi printre noi? Unde? Sa-L cautam…peste tot…. E greu, tare greu… Ceva ne intuneca vederea. Pacatele? Probabil…. posibil…
Ma gandesc ca daca inainte…. cand era cu noi era frumos si era lumina, iar acum e intuneric si trist, asta trebuie sa aiba legatura cu El. Poate ca nu mai e cu noi, pur si simplu. Dar unde e? Imposibil. El a spus, imi amintesc, ca va fi mereu cu noi. Deci, e cu noi, dar unde… si de ce nu il vedem? Ia sa ma uit mai bine, trebuie sa privesc mai atent….acolo…. si acolo….
Oooooooooo! Doamne Dumnezeule! Nu se poate! Lumina!!! Vai de mine! Iarta-ma, Doamne! Iarta-ne pe toti! Tu erai aici si noi nu te vedeam! Te rugam, iarta-ne! Veniti fratilor si vedeti: L-am regasit pe Dumnezeu! Era aici, numai ca noi….. stateam cu spatele la El!
Asa, deci. suflete pacatos, de aceea erai in intuneric si in mahnire : pentru ca erai cu spatele la Dumnezeu! Stateai cu spatele la El si nu aveai lumina, nu puteai sa te bucuri.
Doamne, ce fericita sunt ca te-am regasit, ce bucuroasa sunt ca pot, in sfarsit, sa “ma intorc” cu fata spre Tine! Sa Te vad, sa Te simt si sa fiu din nou…. fericita!
Acum inteleg multe, acum inteleg totul! Am inteles, Doamne, ca Tu ai fost mereu langa mine si langa noi toti. Am inteles cat esti de bun si de smerit, pentru ca desi te-am umilit si ti-am intors spatele, desi te-am uitat si te-am dezamagit, Tu ai stat umil in spatele meu si ai asteptat…. Ai asteptat plangand, rabdand si sperand, sa ma trezesc si sa ma intorc din nou la Tine. Am inteles ca Tu esti totul pentru mine si ca fara Tine sunt pierdut in bezna pacatelor mele. Iarta-ma, Doamne….
Te rog insa un singur lucru Doamne: promite-mi ca nu ma mai lasi niciodata sa ma pierd de Tine, sa-ti intorc spatele. Iar eu, desi, pacatoasa fiind, nu-ti pot promite ca n-am sa-ti mai intorc spatele, un lucru ti-l promit solemn: ca de acum inainte, intotdeauna, indiferent de situatia mea si de lumea care ma inconjoara, am sa ma uit mereu…. in spatele meu, ca nu cumva Tu sa fii acolo si eu sa-ti fi intors din nou spatele……. Asta, iti promit!“
Asa se intampla din pacate cu multi dintre noi…. Mereu ne plangem ca nu-L vedem sau nu-L simtim pe Dumnezeu, ca nu ni Se arata. Insa, pierdem din vedere ca in aceasta viata stam mai mult cu spatele, decat cu fata spre El. Si ce ne poate oferi aceasta pozitie, stand cu spatele catre Dumnezeu? Intuneric? Tristete? Agonie?
Dar exista intotdeauna salvarea……A te intoarce spre Dumnezeu.
Intorcandu-ma catre Dumnezeu si indreptandu-ma catre El, imi regasesc viata, ma regasesc pe mine, regasesc tot ce am pierdut….
Si totusi, in tot universul acesta intunecat si neprimitor, in starea aceasta nedemna de un crestin, simt nevoia sa……ma bucur! Sa ma bucur din nou, sa strig de fericire: “Slava Tie, Doamne, pentru toate!”. Si ma inchin, imi iau avant si…..strig! Dar…..nu ma aude nimeni. Cred ca nici eu nu ma aud prea bine…Ce ciudat!
Acum incep sa plang si sa inteleg… Sunt, intr-adevar, singura. Dar, unde-i lumina? Unde este bucuria, speranta, surasul plin de bunatate, seninatatea sufletului? Nu mai sunt, au disparut….Nu se poate! Poate nu mai reusesc sa le vad eu. Incep sa le caut cu privirea, cu mintea, cu sufletul….Dar nu le gasesc, nu le mai stiu si nu le mai simt. Si totusi, ele trebuie sa existe! Dar stai….unde este El? Cum cine? El? Nu se poate, cum adica nu mai stim cine este El? El este El! El este Totul! Cel care este! Era aici cu noi, il vedeam, il simteam. El era bucuria si fericirea noastra! El era totul pentru noi!
A….voi sunteti aici. Nici pe voi nu va vedeam sau, mai bine zis, se pare ca nici intre noi nu ne mai vedem…Nu e posibil sa va uitati asa la mine! Cum sa nu va aduceti aminte de El?! Imi vine sa plang de revolta cand vad privirea voastra straina si mirata. Dar voi cine sunteti si eu cine sunt? Da, suntem sufletele oamenilor. Pentru o clipa am avut impresia ca unii am uitat si asta…
Suntem suflete aflate intr-o lume intunecata si stranie. Si de ce nu ne mai amintim de El? Eu mi-am amintit totusi… Si tu ti-ai amintit ceva? O, cat ma bucur! Si tu? Oh!!!Tu nu? Aha… Tu, da? Incep sa ma simt din nou bine, incep sa fiu iar fericit! Totusi, se pare ca nu am innebunit, El exista si unii ne amintim de El! Da, dar unde este si de ce nu-L mai vedem, de ce nu-L mai simtim? O fi printre noi? Unde? Sa-L cautam…peste tot…. E greu, tare greu… Ceva ne intuneca vederea. Pacatele? Probabil…. posibil…
Ma gandesc ca daca inainte…. cand era cu noi era frumos si era lumina, iar acum e intuneric si trist, asta trebuie sa aiba legatura cu El. Poate ca nu mai e cu noi, pur si simplu. Dar unde e? Imposibil. El a spus, imi amintesc, ca va fi mereu cu noi. Deci, e cu noi, dar unde… si de ce nu il vedem? Ia sa ma uit mai bine, trebuie sa privesc mai atent….acolo…. si acolo….
Oooooooooo! Doamne Dumnezeule! Nu se poate! Lumina!!! Vai de mine! Iarta-ma, Doamne! Iarta-ne pe toti! Tu erai aici si noi nu te vedeam! Te rugam, iarta-ne! Veniti fratilor si vedeti: L-am regasit pe Dumnezeu! Era aici, numai ca noi….. stateam cu spatele la El!
Asa, deci. suflete pacatos, de aceea erai in intuneric si in mahnire : pentru ca erai cu spatele la Dumnezeu! Stateai cu spatele la El si nu aveai lumina, nu puteai sa te bucuri.
Doamne, ce fericita sunt ca te-am regasit, ce bucuroasa sunt ca pot, in sfarsit, sa “ma intorc” cu fata spre Tine! Sa Te vad, sa Te simt si sa fiu din nou…. fericita!
Acum inteleg multe, acum inteleg totul! Am inteles, Doamne, ca Tu ai fost mereu langa mine si langa noi toti. Am inteles cat esti de bun si de smerit, pentru ca desi te-am umilit si ti-am intors spatele, desi te-am uitat si te-am dezamagit, Tu ai stat umil in spatele meu si ai asteptat…. Ai asteptat plangand, rabdand si sperand, sa ma trezesc si sa ma intorc din nou la Tine. Am inteles ca Tu esti totul pentru mine si ca fara Tine sunt pierdut in bezna pacatelor mele. Iarta-ma, Doamne….
Te rog insa un singur lucru Doamne: promite-mi ca nu ma mai lasi niciodata sa ma pierd de Tine, sa-ti intorc spatele. Iar eu, desi, pacatoasa fiind, nu-ti pot promite ca n-am sa-ti mai intorc spatele, un lucru ti-l promit solemn: ca de acum inainte, intotdeauna, indiferent de situatia mea si de lumea care ma inconjoara, am sa ma uit mereu…. in spatele meu, ca nu cumva Tu sa fii acolo si eu sa-ti fi intors din nou spatele……. Asta, iti promit!“
Asa se intampla din pacate cu multi dintre noi…. Mereu ne plangem ca nu-L vedem sau nu-L simtim pe Dumnezeu, ca nu ni Se arata. Insa, pierdem din vedere ca in aceasta viata stam mai mult cu spatele, decat cu fata spre El. Si ce ne poate oferi aceasta pozitie, stand cu spatele catre Dumnezeu? Intuneric? Tristete? Agonie?
Dar exista intotdeauna salvarea……A te intoarce spre Dumnezeu.
Intorcandu-ma catre Dumnezeu si indreptandu-ma catre El, imi regasesc viata, ma regasesc pe mine, regasesc tot ce am pierdut….
Duminica
Azi e duminica.
M-am trezit dimineata si era ceata...
Plus schimbarea orei care pe mine, una, ma bulverseaza.
Tare rau ma simt azi, poate si de la vreme.
Pranzul e aproape gata, supa de pui (de casa) cu taitzei, carne de pui pane, salata verde.
Desert, placinta cu dovleac.
Miroase asa bine in bucatarie.
Dupa masa mergem la biserica.
Sa-mi umplu sufletul de iertare si de pace.
O duminica faina !
M-am trezit dimineata si era ceata...
Plus schimbarea orei care pe mine, una, ma bulverseaza.
Tare rau ma simt azi, poate si de la vreme.
Pranzul e aproape gata, supa de pui (de casa) cu taitzei, carne de pui pane, salata verde.
Desert, placinta cu dovleac.
Miroase asa bine in bucatarie.
Dupa masa mergem la biserica.
Sa-mi umplu sufletul de iertare si de pace.
O duminica faina !
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Festivalul vinului 23-25 octombrie Timisoara
Festivalul Vinului 23-25 octombrie 2009-Timisoara
Dam azi o tura sa ne incantam papilele gustative cu niste pastrama si vin de Recas, iar pentru Ines must...
Revin cu poze...
Am revenit cu poze, asa cum am promis...
In masinutze, Ines si Buni...
Si eu, zambareatza pe-aici...
M-au trecut toate ametelile...
Painea uriasa care costa 30 ron
Carnati pe gratar...
Gulasul ...
Muraturi ca-n Banat...
Bunatati
Ia ciolanu` neamule`
Avem de toate...
Cum mirosea de bine...
Vin fiert
Dam azi o tura sa ne incantam papilele gustative cu niste pastrama si vin de Recas, iar pentru Ines must...
Revin cu poze...
Am revenit cu poze, asa cum am promis...
In masinutze, Ines si Buni...
Si eu, zambareatza pe-aici...
M-au trecut toate ametelile...
Painea uriasa care costa 30 ron
Carnati pe gratar...
Gulasul ...
Muraturi ca-n Banat...
Bunatati
Ia ciolanu` neamule`
Avem de toate...
Cum mirosea de bine...
Vin fiert
La inaltime
Vin Cramele Recas
Plin de lume...
Neatza, Viata!
E sambata...
Arunc asa, in scarba, cuburi de zahar in cafeaua mea fara cofeina...
Iar n-am dormit bine, dar ce conteaza? inca rezist...
Radu e la cursuri, pana la pranz, timp in care impreuna cu Ines ne gandim unde putem fugi scurt...asa, o iesire de we...
E soare afara, sper sa ramana asa...
Un we excelent tuturor!
vineri, 23 octombrie 2009
Ganduri de toamna
Toamna frunzele nu mor. Canta numai, si-n risipita frumusete ne cheama, ne imbie, ne asteapta... Indragostite
de vantul hoinar se arunca toate in vartej nebun. Dar ochii nostri le-au uitat. Trecem indiferenti, cu pasii
obositi. Cad frunze uscate de vreme... toamna in suflet se asterne. Sperantele mor rand pe rand, in pas de
dans, calcate in picioare de ochi care au invatat fara rost a vedea.
doar eu si cu mine mai hoinaresc prin ploaia rece de vise uitate. Incerc cu greu sa mai zambesc in fata clipelor
destramate.
Nu calcati pe frunzele care vi se astern la picioare, s-ar putea sa fi cantat special pentru voi.
">
A walk to remember
Am revazut acest minunat film...pur si simplu mi-era dor...sa-l revad.
Si melodia, care are atat de multa incarcatura emotionala.">
Si melodia, care are atat de multa incarcatura emotionala.">
joi, 22 octombrie 2009
Somn usor, Viata!
Buna seara, Viata!
Am incheiat relativ bine ziua de azi.
Si multumesc lui Dumnezeu cum n-am facut-o alte dati.
Multumesc ca am putut sa-mi iau fetita de la scoala, ca am putut sa o ajut si sa o supraveghez la teme.
Multumesc ca azi, dupa 4 luni, am ras.
Eram cu Ines in brate si ne-am pupalit, ne-am dragalit, asa ca in vremurile bune.
Si acele clipe m-au facut sa uit de toate.
Azi ne-am facut planuri pentru scurta vacanta de o saptamana.
Somn usor...Viata!
Am incheiat relativ bine ziua de azi.
Si multumesc lui Dumnezeu cum n-am facut-o alte dati.
Multumesc ca am putut sa-mi iau fetita de la scoala, ca am putut sa o ajut si sa o supraveghez la teme.
Multumesc ca azi, dupa 4 luni, am ras.
Eram cu Ines in brate si ne-am pupalit, ne-am dragalit, asa ca in vremurile bune.
Si acele clipe m-au facut sa uit de toate.
Azi ne-am facut planuri pentru scurta vacanta de o saptamana.
Somn usor...Viata!
Buna dimineata, Viata!
Buna dimineata, Viata!
Da-mi voie sa-ti spun Neatza...asa zic eu prietenilor...
Am dormit cam mult in ultimele luni...vorba vine am dormit...
M-a luat "somnul" prin iunie, de ziua fetitei mele si m-am trezit intr-o toamna frumoasa ca aceasta.
Am avut destul de mult timp sa ma analizez, sa ma schimb, sa ma redescopar, sa ma creez asa cum vreau.
Am invatat ceea ce nu stiam, am simtit ceea ce nu as fi vrut sa simt, am depasit greutati si inca nu e totul gata, inca mai am de luptat.
Un drum greu, dar sper ca la linia de sosire, sa gasesc ceea ce cautam demult.
O alta Dorisake.
Asa ca azi, simt nevoia sa beau o cafea, chiar daca e fara cofeina.
O cafea, dimineata, asa in amintirea vremurilor vechi...
O cafea de toamna, cu migdale si scortisoara.
Si cu multa caldura in sufletul meu.
Doar ca fara tigara.
De 5 luni fara tigari...
Da, mare realizare, ar spune unii...
Culmea, eu nu o simt ca pe o mare realizare...sau cel putin inca...
Mi-a placut sa fumez si o recunosc.
Acum nu-mi mai place, nu mai simt deloc nevoia de a fuma.
Deci, noua mea viata, ne revedem aici, ori de cate ori, am ceva sa-ti povestesc, de acord?
Nu te plictisesc, iti promit...
Desi stiu ca tu esti buna si rabdatoare...
Te iubesc, Viata!
Da-mi voie sa-ti spun Neatza...asa zic eu prietenilor...
Am dormit cam mult in ultimele luni...vorba vine am dormit...
M-a luat "somnul" prin iunie, de ziua fetitei mele si m-am trezit intr-o toamna frumoasa ca aceasta.
Am avut destul de mult timp sa ma analizez, sa ma schimb, sa ma redescopar, sa ma creez asa cum vreau.
Am invatat ceea ce nu stiam, am simtit ceea ce nu as fi vrut sa simt, am depasit greutati si inca nu e totul gata, inca mai am de luptat.
Un drum greu, dar sper ca la linia de sosire, sa gasesc ceea ce cautam demult.
O alta Dorisake.
Asa ca azi, simt nevoia sa beau o cafea, chiar daca e fara cofeina.
O cafea, dimineata, asa in amintirea vremurilor vechi...
O cafea de toamna, cu migdale si scortisoara.
Si cu multa caldura in sufletul meu.
Doar ca fara tigara.
De 5 luni fara tigari...
Da, mare realizare, ar spune unii...
Culmea, eu nu o simt ca pe o mare realizare...sau cel putin inca...
Mi-a placut sa fumez si o recunosc.
Acum nu-mi mai place, nu mai simt deloc nevoia de a fuma.
Deci, noua mea viata, ne revedem aici, ori de cate ori, am ceva sa-ti povestesc, de acord?
Nu te plictisesc, iti promit...
Desi stiu ca tu esti buna si rabdatoare...
Te iubesc, Viata!
