marți, 27 aprilie 2010
miercuri, 21 aprilie 2010
We- continuare...
Dupa Expo Vinvest, ne-am indreptat spre natura...
Si ne-am tot dus,catre Casa Altringen, unde administratorul ne astepta, aveam rezervarea facuta.
Si ne-am tot dus,catre Casa Altringen, unde administratorul ne astepta, aveam rezervarea facuta.
Indragim acest loc, inca din prima clipa cand i-am calcat pragul.
Pentru prima data anul acesta, am gasit toti pomii infloriti, o gradina plina de miresme.
Pentru prima data anul acesta, am gasit toti pomii infloriti, o gradina plina de miresme.
Pe drum, ne-am oprit, sa vada Ines mieluseii...
Infometati fiind, am servit pranzul, o ciorbica taraneasca si snitele cu pireu si salata de varza, iar la desert, praji de cioco.
Am ales sa pranzim pe terasa...
Am ales sa pranzim pe terasa...
Pana a venit ciorba, Flamanzila mea, servea cu pofta, paine de casa cu smantana
ce-a mai ramas din ciorbitza...
si cersetorul casei, Murphy ...
Si a sosit pireul...mult, pufos si bun...
ce-a mai ramas din snitele...
si salata, cu piper...
Cea mai buna prajitura de casa, din cioco si fulgi, aici am mancat-o
Dupa masa, ne-am plimbat, printre pomii infloriti
un somnic de frumusete
Eu am profitat din plin de aerul curat, mi-am umplut sufletul de bine, am ascultat ciripitul pasarelelor, minunata primavara!
Radu poluand atmosfera...
Inesuka noastra, zambareatza
La plecare, in casa se facea focul,
Cine era trista la plecare? oare cine?
I-am promis ca vom reveni...
I-am promis ca vom reveni...
VINVEST 2010 Timisoara
Am avut parte de un we plin de distractie si momente placute, asa incat m-am hotarat sa descriu prin poze si cateva randuri.
Sa incepem cu ziua de vineri, cand eram inca la job.
Suntem anuntati ca la Centrul regional de afaceri, va avea loc
in perioada 16 - 18 aprilie 2010, cea de a VII-a ediţie a Salonului Internaţional de Vinuri VINVEST .
Superrrr!!! am sarit toti...degustari, cumparam un vin bun...ne gandeam noi...
Aaaaa, zice sefu`, de fapt sunteti invitati sa faceti galerie, deoarece cursantii scolii Eurotraining, participa la doua concursuri: cel mai bun bucatar si cel mai bun barman.
Concuram cu cei de la Scoala Bella Italia.
Ca sa nu mai zic ca si Lectorii de la gastronomie si barmani, au nevoie de voi, colegii, aproape.
Asa ca, intr-un mare spirit de echipa, ne-am mobilizat, am mers de vineri sa amenajam standul nostru.
Sambata, la ora 13, 30 eram toti colegii acolo.
Cu sefu in frunte, bineinteles!
Primii care au intrat in rol au fost bucatarii, deoarece cu cateva ore inainte de venirea juriului si-au demonstrat maiestria in a aranja platouri reci de aperitiv. Dar pentru bucatari nu au fost doar o proba de indemanare ci si una de talent. Fiecare dintre cei trei concurenti s-a chinuit sa faca un platou cat mai original, asa ca legumele au prins forme de animale, pasari si flori pentru a-i impresiona pe membri juriului. Asadar, platourile au fost adevarate opere de arta, iar sculpturile comestibile au putut fi degustate de membri juriului si nu numai.
Cursantii Scolii noastre, au fost pusi in situatia de a-i servi la masa chiar pe membri juriului, atat cu mancare cat si cu vin. Cu totii s-au prezentat fara cusur, iar juriul a ales cu dificultate cate un castigator din fiecare categorie. Cei noua concurenti au inceput cursurile Scolii Eurotraining dar in urma cu o luna dar au reusit sa se pregateasca bine si sa treaca peste emotii. Juriul a fost insa exigent, a dat note si a ales cate un castigator pentru fiecare categorie. Premiantii au primit cadou ustensile pe care le vor folosi in meseria pentru care se pregatesc.
Barmanii au facut adevarate jonglerii cu sticlele, pregatind cocktailuri care miroseau si aratau intr-un mare fel...
Sssstttt...liniste....mari emotii...juriul degusta cokteil-urile...
Si decide...
...ca noi suntem cei mai buni...
Am obtinut locul 1, 2 si 3, la cei mai buni Barmani, la fel si la cei mai buni Bucatari.
Nu mai are sens, sa va povestesc, ce bucurie, dar mai ales ce iures a fost acolo!
Cam asta a fost la VINVEST 2010,
Si sa va arat cam ce era pe-afara...ca noi ne-am incarcat cu bunatati gen: fleica afumata de la Maramu` , pita de casa de la Turnu, carnati de Sibiu si placinta intinsa de Arad.
de la fata locului, Dorisake va saluta:))
si va pofteste la un vin rece...
Sa incepem cu ziua de vineri, cand eram inca la job.
Suntem anuntati ca la Centrul regional de afaceri, va avea loc
in perioada 16 - 18 aprilie 2010, cea de a VII-a ediţie a Salonului Internaţional de Vinuri VINVEST .
Superrrr!!! am sarit toti...degustari, cumparam un vin bun...ne gandeam noi...
Aaaaa, zice sefu`, de fapt sunteti invitati sa faceti galerie, deoarece cursantii scolii Eurotraining, participa la doua concursuri: cel mai bun bucatar si cel mai bun barman.
Concuram cu cei de la Scoala Bella Italia.
Ca sa nu mai zic ca si Lectorii de la gastronomie si barmani, au nevoie de voi, colegii, aproape.
Asa ca, intr-un mare spirit de echipa, ne-am mobilizat, am mers de vineri sa amenajam standul nostru.
Sambata, la ora 13, 30 eram toti colegii acolo.
Cu sefu in frunte, bineinteles!
Primii care au intrat in rol au fost bucatarii, deoarece cu cateva ore inainte de venirea juriului si-au demonstrat maiestria in a aranja platouri reci de aperitiv. Dar pentru bucatari nu au fost doar o proba de indemanare ci si una de talent. Fiecare dintre cei trei concurenti s-a chinuit sa faca un platou cat mai original, asa ca legumele au prins forme de animale, pasari si flori pentru a-i impresiona pe membri juriului. Asadar, platourile au fost adevarate opere de arta, iar sculpturile comestibile au putut fi degustate de membri juriului si nu numai.
Cursantii Scolii noastre, au fost pusi in situatia de a-i servi la masa chiar pe membri juriului, atat cu mancare cat si cu vin. Cu totii s-au prezentat fara cusur, iar juriul a ales cu dificultate cate un castigator din fiecare categorie. Cei noua concurenti au inceput cursurile Scolii Eurotraining dar in urma cu o luna dar au reusit sa se pregateasca bine si sa treaca peste emotii. Juriul a fost insa exigent, a dat note si a ales cate un castigator pentru fiecare categorie. Premiantii au primit cadou ustensile pe care le vor folosi in meseria pentru care se pregatesc.
Barmanii au facut adevarate jonglerii cu sticlele, pregatind cocktailuri care miroseau si aratau intr-un mare fel...
Sssstttt...liniste....mari emotii...juriul degusta cokteil-urile...
Si decide...
...ca noi suntem cei mai buni...
Am obtinut locul 1, 2 si 3, la cei mai buni Barmani, la fel si la cei mai buni Bucatari.
Nu mai are sens, sa va povestesc, ce bucurie, dar mai ales ce iures a fost acolo!
Cam asta a fost la VINVEST 2010,
Si sa va arat cam ce era pe-afara...ca noi ne-am incarcat cu bunatati gen: fleica afumata de la Maramu` , pita de casa de la Turnu, carnati de Sibiu si placinta intinsa de Arad.
de la fata locului, Dorisake va saluta:))
si va pofteste la un vin rece...
vineri, 16 aprilie 2010
Marcel Pavel- Nu te mai am
Cel mai nou videoclip al lui Marcel Pavel...
Mie mi se pare o piesa plina de sensibilitate.
Mie mi se pare o piesa plina de sensibilitate.
joi, 15 aprilie 2010
Despre Prietenie - cap. 2
Am tot scris despre prieteni si prietenie… sunt o persoana care nu poate concepe viata fara prieteni, mai buni mai rai… mai multi sau mai putini… sunt o persoana care stie ce inseamna sa fi prieten, care stie sa isi sacrifice anumite placeri in numele prieteniei… care isi respecta prietenii… si care (din pacate ) iarta mult prea usor gafele prietenilor…
Fiind o persoana care trece usor peste asa zisele gafe… am ajuns sa fiu luata de… fraiera, am ajuns sa imi fie date explicatii de-a dreptul penibile… am ajuns sa fiu pusa in fata situatiilor in care cei ce ii numesc prieteni, promit ceva si uita sa se tina de cuvant, stiind ca mai devreme sau mai tarziu eu voi trece peste problema…
Este atat de dureros ca tu sa fi capabil sa te “bati” cu oricine pentru prietena ta, sa fi convins ca se va tine de cuvant… iar ea sa considere ca nu este destul de important sa isi respecte promisiunea… La fel de dureros este sa afli ca prietena ta este in locul unde tu ti-ai fi dorit din tot sufletul sa fi, ea sa stie asta, si totusi sa iti motiveze “a.. nu m-am gandit ca ai vrea sa vi si tu”… si multe altele de felul asta imi daruiesc prietenele mele… asta e...
Faptul ca eu sunt “o carte deschisa” nu inseamna ca am fost si “citita”…
Nu stiu, poate eu am o perceptie diferita asupra termenului de prietenie, considerand ca un prieten trebuie sa fie cel ce amendeaza greselile in taina si lauda reusitele in public, este cel ce trebuie sa te traga primul de maneca cand sari calul in anumite situatii, este cel ce trebuie sa te critice cel mai rau si cu multa sinceritate… si care in acelasi timp sa iti ofere solutii, sa te ajute sa indrepti ceea ce ai gresit, sa isi rupa din timpul sau pentru a-ti asculta gandurile. Mai cred ca prietenia trebuie sa fie un schimb reciproc de respect, parolism si sinceritate…
Fiind o persoana care trece usor peste asa zisele gafe… am ajuns sa fiu luata de… fraiera, am ajuns sa imi fie date explicatii de-a dreptul penibile… am ajuns sa fiu pusa in fata situatiilor in care cei ce ii numesc prieteni, promit ceva si uita sa se tina de cuvant, stiind ca mai devreme sau mai tarziu eu voi trece peste problema…
Este atat de dureros ca tu sa fi capabil sa te “bati” cu oricine pentru prietena ta, sa fi convins ca se va tine de cuvant… iar ea sa considere ca nu este destul de important sa isi respecte promisiunea… La fel de dureros este sa afli ca prietena ta este in locul unde tu ti-ai fi dorit din tot sufletul sa fi, ea sa stie asta, si totusi sa iti motiveze “a.. nu m-am gandit ca ai vrea sa vi si tu”… si multe altele de felul asta imi daruiesc prietenele mele… asta e...
Faptul ca eu sunt “o carte deschisa” nu inseamna ca am fost si “citita”…
Nu stiu, poate eu am o perceptie diferita asupra termenului de prietenie, considerand ca un prieten trebuie sa fie cel ce amendeaza greselile in taina si lauda reusitele in public, este cel ce trebuie sa te traga primul de maneca cand sari calul in anumite situatii, este cel ce trebuie sa te critice cel mai rau si cu multa sinceritate… si care in acelasi timp sa iti ofere solutii, sa te ajute sa indrepti ceea ce ai gresit, sa isi rupa din timpul sau pentru a-ti asculta gandurile. Mai cred ca prietenia trebuie sa fie un schimb reciproc de respect, parolism si sinceritate…
Nu sunt perfecta… nu sunt prietena ideala… sunt foarte impulsiva, poate uneori prea dura… nu stiu si nici nu cred ca vreau sa ma port cu manusi cu prietenii mei,ii critic cand consider ca au gresit… incerc sa ii fac sa isi constientizeze defectele dar in acelasi timp incerc impreuna cu ei sa indreptam ce se poate indrepta sau macar sa mascam… uneori imi manifest valeitatile de lider mai mult decat ar trebui si multe altele… in schimb stiu ca ii respect, le ofer timpul meu, incerc sa ii descopar si nu renunt cand ma lovesc de ziduri ce par de netrecut, stiu cat inseamna parolismul intr-o prietenie…
Sunt dezamagita, nu este chiar lucrul pe care mi-l doream acum… ma simt pur si simplu calcata in picioare, imi simt orgoliul luat rau la misto, ma simt goala… dar asa cum am mai spus … o merit, fiindca prietenii ii alegem noi…
miercuri, 14 aprilie 2010
Despre Prietenie - cap.1
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic
celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic"
celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi.
Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce
asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si
inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu
esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri".
Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate
se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive.
Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare.
De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea
ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica,de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport,s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general,
ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.
Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.
Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea?
Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia.
M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.
Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu
corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.
Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai
mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic"
celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi.
Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce
asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si
inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu
esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri".
Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate
se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive.
Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare.
De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea
ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica,de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport,s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general,
ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.
Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.
Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea?
Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia.
M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.
Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu
corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.
Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai
mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
Mircea Eliade
marți, 6 aprilie 2010
Hristos a inviat!
Hristos a Inviat din morti,
Cu moartea pe moarte calcand...
Si celor din morminte,
Viata daruindu-le!
Si oare unde puteam asculta Canonul Sfintelor Pasti, mai cald decat la Manastirea Sag?
Am luat pasca, ne-am rugat, ne-am pomenit mortii, asa cum e datina la noi.
Cu moartea pe moarte calcand...
Si celor din morminte,
Viata daruindu-le!
Si oare unde puteam asculta Canonul Sfintelor Pasti, mai cald decat la Manastirea Sag?
Am luat pasca, ne-am rugat, ne-am pomenit mortii, asa cum e datina la noi.
