EL a fost şi este totul.
Proorocii i-au vestit venirea, apostolii i-au vestit revenirea, învierea.
Nu aparţine nimănui pentru că este al tuturor.
Şi iată ce am învăţat eu de la El.
1. Dai curaj, iei detaşare.
2. Dai detaşare, iei înţelepciune.
3. Dai înţelepciune, iei răbdare.
4. Dai răbdare, iei voinţă.
5. Dai voinţă, iei putere.
6. Dai putere, iei eficienţă.
7. Dai eficienţă, iei timp.
8. Dai timp, iei iubire.
9. Dai iubire, iei viaţă.
10. Dai viaţă, iei spirit.
Dacă vei ajunge să dai spirit …
Totul începe cu puţin curaj şi se termină cu mult spirit.
Fiecare e dator să descopere aceste trepte de unul singur.
Să le descopere „real”. Atunci va afla că aceste trepte nu pot fi urcate decât una câte una. Nu neapărat în ordinea de mai sus.
Iar primul pas trebuie făcut cu credinţă. Nu trebuie să vedeţi toate treptele, ci doar una pe rând. Şi să vă concentraţi asupra ei. Celelalte vor apărea la timpul potrivit. Iar cel care crede că a urcat mai multe de-odată, este de fapt cel care a decăzut.
Fiecare e dator să urce aceste trepte de unul singur.
Gândiţi-vă că mergeţi prin noapte alături de (ne)cunoscuţi sau singuri. Nimeni nu va putea să vadă pentru voi în acea noapte. Şi deşi poate că aveţi câmpul vizual restrâns drastic, pe măsură ce înaintaţi, viaţa voastră continuă să se desfăşoare. Până veţi ajunge la destinaţia dorită.
Sunt 10 învăţăminte. Când ar putea fi la fel de bine 100. Sau şi mai bine, 1.
Sunt multe lucruri nespuse în această devenire, în aceste învăţăminte. Lucruri pe care va trebui să le descoperiţi voi. Şi când veţi descoperi toate detaliile, toate subtilităţile, toate răscrucile … vor rămâne doar cele 10 învăţăminte. Curate, limpezi, clare.
1. Sunteţi înspăimântaţi, sunteţi înebuniţi de frică. Şi vă opriţi din drum. Pentru că puneţi frica înaintea nebuniei şi înaintea respectului.
Curajul este respectul pe care îl avem faţă de frică şi nebunia controlată cu care o învingem.
2. „Detaşarea este prima regulă a spiritualităţii”. Knight of MiDraSk
Aparent ilogic, pentru că printre învăţămintele mele este pe poziţia a 2-a. Acest aspect nu contează deloc acum. Când începe visarea. O dată cu detaşarea începe visarea. Şi o dată cu visarea începe înălţarea.
3. Înţelepciunea nu înseamnă vârstă. Înseamnă raţiune şi un mental puternic.
4. Ce mult contează să ştii să aştepţi. Să aştepţi să vezi şi să vezi „real”.
Mai întâi vine voinţa, după care vine răbdarea, după care vine înţelepciunea. Evident, logic. La prima vedere.
5. Ei bine, paradoxal sau nu, este chiar invers. Mai întâi trebuie să ai un mental puternic pentru a ştii să aştepţi şi pentru a şti ce aştepţi. Iar când vei şti, vei vrea. Pentru că nu poţi să vrei ceea ce nu cunoşti.
6. Multă vreme am crezut că a fi puternic înseamnă a da, în sensul de a lovi. De ceva vreme sunt de părerea că a fi puternic înseamnă să fii capabil să primeşti, nu să dai. Tot despre lovituri este vorba. Şi tot despre o luptă.
Doar în artele marţiale învăţăm să luptăm ca să nu mai avem nevoie de luptă. Şi această referire e valabilă doar în cazul contactelor fizice.
O să vă spun peste o vreme cât de departe de adevăr am fost cu aceste convingeri ale mele în legătură cu puterea.
7. Ce înseamnă să fii eficient ? Să realizezi echilibrul între putere şi timp.
Poate cel mai greu lucru, pentru că aparent, timpul este singurul adversar pe care nu-l putem învinge. Iar puterea este cea care ne corupe cel mai uşor.
8. Un drum trebuie ales întotdeauna cu inima, pentru a fi la maximul posibilităţilor şi probabil că astfel vei putea zâmbi întotdeauna. Când reuşeşti să faci asta, timpul nu poate decât să te studieze. Astfel, îl vei putea ţine la respect.
9. Delimitarea între iubire şi dragoste ? Iubirea este necondiţionată, dragostea nu. Şi e frumos, e poetic, e eroic, martiric chiar … să iubeşti şi să ierţi.
Următorul nivel şi cel mai aproape de adevăr este: Când iubeşti cu adevărat nu este nimic de iertat. Iubirea este iertare. Mai presus de orice. Este un nivel de devenire. Şi e sublim.
Un gând şi pentru cea care îmi încântă mie existenţa, frumoasa mea fetita. Îmi voi folosi mai mult urechile spre a lua din greutăţile ce-mi apasă pe ochi, atunci când voi fi în preajma ei.
10. Cel care se vede aşa cum este, se înalţă mai presus decât cel care învie morţii.
Ştiu, nimeni nu doreşte o asemenea ascensiune. Pentru că nimeni nu a ajuns aşa departe.
Doar atunci când oferim viaţă „real”, ne înălţăm mai presus de orice închipuire.
11. Ne înălţăm spiritual.
Avem un singur duşman şi nenumăraţi adversari. Singurul nostru duşman suntem noi înşine. Iar ceilalţi, toţi pot fi trepte pe care să urcăm sau să coborâm. Chiar şi aceste învăţături pot fi adversari foarte alunecoşi.
Trebuie să înţelegem că noi, oamenii, nu suntem conţinuţi de nici o lege cu neputinţă de trecut, noi putem să ne prescriem singuri propria natură. Noi putem fi şi suntem în mijlocul lumii pentru a privi cu uşurinţă în jurul nostru şi pentru a putea înţelege ce se petrece în ea. Nu am fost făcuţi nici cereşti, nici pământeşti, nici muritori, nici nemuritori, pentru a putea deveni proprii sculptori, pictori sau poeţi ai formei pe care vrem să ne-o dăm. Am putea degenera în fiinţele inferioare şi brute sau am putea să ne înălţăm în lumea superioară a celor divine, după singura hotărâre a spiritului nostru. Avem puterea de a alege; de aceea suntem orbi, de aceea suntem plini de contradicţii.
Un exemplu de orbire, un exemplu de contradicţie.
Suntem invidioşi şi ne dorim bani si averi. De ce ? Habar nu avem ce înseamnă bogaţia cu adevărat. Iar asta ne transformă şi pe noi în oameni săraci.
V-aţi dorit vreodată să fiţi în locul lui Isus Hristos ? Vă spun eu. Niciodată.
Cu toate că el este cel mai bogat om. Şi chiar mai mult decât atât.
„Nu clevetiţi şi nu fiţi răi, căci toţi sunteţi copiii mei.”
Proorocii i-au vestit venirea, apostolii i-au vestit revenirea, învierea.
Nu aparţine nimănui pentru că este al tuturor.
Şi iată ce am învăţat eu de la El.
1. Dai curaj, iei detaşare.
2. Dai detaşare, iei înţelepciune.
3. Dai înţelepciune, iei răbdare.
4. Dai răbdare, iei voinţă.
5. Dai voinţă, iei putere.
6. Dai putere, iei eficienţă.
7. Dai eficienţă, iei timp.
8. Dai timp, iei iubire.
9. Dai iubire, iei viaţă.
10. Dai viaţă, iei spirit.
Dacă vei ajunge să dai spirit …
Totul începe cu puţin curaj şi se termină cu mult spirit.
Fiecare e dator să descopere aceste trepte de unul singur.
Să le descopere „real”. Atunci va afla că aceste trepte nu pot fi urcate decât una câte una. Nu neapărat în ordinea de mai sus.
Iar primul pas trebuie făcut cu credinţă. Nu trebuie să vedeţi toate treptele, ci doar una pe rând. Şi să vă concentraţi asupra ei. Celelalte vor apărea la timpul potrivit. Iar cel care crede că a urcat mai multe de-odată, este de fapt cel care a decăzut.
Fiecare e dator să urce aceste trepte de unul singur.
Gândiţi-vă că mergeţi prin noapte alături de (ne)cunoscuţi sau singuri. Nimeni nu va putea să vadă pentru voi în acea noapte. Şi deşi poate că aveţi câmpul vizual restrâns drastic, pe măsură ce înaintaţi, viaţa voastră continuă să se desfăşoare. Până veţi ajunge la destinaţia dorită.
Sunt 10 învăţăminte. Când ar putea fi la fel de bine 100. Sau şi mai bine, 1.
Sunt multe lucruri nespuse în această devenire, în aceste învăţăminte. Lucruri pe care va trebui să le descoperiţi voi. Şi când veţi descoperi toate detaliile, toate subtilităţile, toate răscrucile … vor rămâne doar cele 10 învăţăminte. Curate, limpezi, clare.
1. Sunteţi înspăimântaţi, sunteţi înebuniţi de frică. Şi vă opriţi din drum. Pentru că puneţi frica înaintea nebuniei şi înaintea respectului.
Curajul este respectul pe care îl avem faţă de frică şi nebunia controlată cu care o învingem.
2. „Detaşarea este prima regulă a spiritualităţii”. Knight of MiDraSk
Aparent ilogic, pentru că printre învăţămintele mele este pe poziţia a 2-a. Acest aspect nu contează deloc acum. Când începe visarea. O dată cu detaşarea începe visarea. Şi o dată cu visarea începe înălţarea.
3. Înţelepciunea nu înseamnă vârstă. Înseamnă raţiune şi un mental puternic.
4. Ce mult contează să ştii să aştepţi. Să aştepţi să vezi şi să vezi „real”.
Mai întâi vine voinţa, după care vine răbdarea, după care vine înţelepciunea. Evident, logic. La prima vedere.
5. Ei bine, paradoxal sau nu, este chiar invers. Mai întâi trebuie să ai un mental puternic pentru a ştii să aştepţi şi pentru a şti ce aştepţi. Iar când vei şti, vei vrea. Pentru că nu poţi să vrei ceea ce nu cunoşti.
6. Multă vreme am crezut că a fi puternic înseamnă a da, în sensul de a lovi. De ceva vreme sunt de părerea că a fi puternic înseamnă să fii capabil să primeşti, nu să dai. Tot despre lovituri este vorba. Şi tot despre o luptă.
Doar în artele marţiale învăţăm să luptăm ca să nu mai avem nevoie de luptă. Şi această referire e valabilă doar în cazul contactelor fizice.
O să vă spun peste o vreme cât de departe de adevăr am fost cu aceste convingeri ale mele în legătură cu puterea.
7. Ce înseamnă să fii eficient ? Să realizezi echilibrul între putere şi timp.
Poate cel mai greu lucru, pentru că aparent, timpul este singurul adversar pe care nu-l putem învinge. Iar puterea este cea care ne corupe cel mai uşor.
8. Un drum trebuie ales întotdeauna cu inima, pentru a fi la maximul posibilităţilor şi probabil că astfel vei putea zâmbi întotdeauna. Când reuşeşti să faci asta, timpul nu poate decât să te studieze. Astfel, îl vei putea ţine la respect.
9. Delimitarea între iubire şi dragoste ? Iubirea este necondiţionată, dragostea nu. Şi e frumos, e poetic, e eroic, martiric chiar … să iubeşti şi să ierţi.
Următorul nivel şi cel mai aproape de adevăr este: Când iubeşti cu adevărat nu este nimic de iertat. Iubirea este iertare. Mai presus de orice. Este un nivel de devenire. Şi e sublim.
Un gând şi pentru cea care îmi încântă mie existenţa, frumoasa mea fetita. Îmi voi folosi mai mult urechile spre a lua din greutăţile ce-mi apasă pe ochi, atunci când voi fi în preajma ei.
10. Cel care se vede aşa cum este, se înalţă mai presus decât cel care învie morţii.
Ştiu, nimeni nu doreşte o asemenea ascensiune. Pentru că nimeni nu a ajuns aşa departe.
Doar atunci când oferim viaţă „real”, ne înălţăm mai presus de orice închipuire.
11. Ne înălţăm spiritual.
Avem un singur duşman şi nenumăraţi adversari. Singurul nostru duşman suntem noi înşine. Iar ceilalţi, toţi pot fi trepte pe care să urcăm sau să coborâm. Chiar şi aceste învăţături pot fi adversari foarte alunecoşi.
Trebuie să înţelegem că noi, oamenii, nu suntem conţinuţi de nici o lege cu neputinţă de trecut, noi putem să ne prescriem singuri propria natură. Noi putem fi şi suntem în mijlocul lumii pentru a privi cu uşurinţă în jurul nostru şi pentru a putea înţelege ce se petrece în ea. Nu am fost făcuţi nici cereşti, nici pământeşti, nici muritori, nici nemuritori, pentru a putea deveni proprii sculptori, pictori sau poeţi ai formei pe care vrem să ne-o dăm. Am putea degenera în fiinţele inferioare şi brute sau am putea să ne înălţăm în lumea superioară a celor divine, după singura hotărâre a spiritului nostru. Avem puterea de a alege; de aceea suntem orbi, de aceea suntem plini de contradicţii.
Un exemplu de orbire, un exemplu de contradicţie.
Suntem invidioşi şi ne dorim bani si averi. De ce ? Habar nu avem ce înseamnă bogaţia cu adevărat. Iar asta ne transformă şi pe noi în oameni săraci.
V-aţi dorit vreodată să fiţi în locul lui Isus Hristos ? Vă spun eu. Niciodată.
Cu toate că el este cel mai bogat om. Şi chiar mai mult decât atât.
„Nu clevetiţi şi nu fiţi răi, căci toţi sunteţi copiii mei.”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu