13 septembrie...un nou inceput de drum!

Dupa fierbinteala, exuberanta si frumusetea luminoasa a verii, toamna isi face prezenta, desi inca mai are mirosul verii

impregnata-n pielea ei.
Frunze, cenusiu, bruma, reintalniri, noi intalniri, vise, agitatie, frig, emotie, ganduri,sperante, dor, sumbru, decor, melancolie, tristete, trecut, bucuria unui nou inceput, anotimpul perfect, frumos, cald, rece, prietenos, dusmanos, nehotarat, schimbator, uscat, ud, roditor, zalud, plangacios prin ploile sale.
E toamna.Da…e toamna. E anotimpul…

E timpul unui nou inceput de an de scoala, facultate, viata.

Imi lipesc fruntea de sticla ferestrei si raman muta, cu ochii atintiti in aer, pe cer…Te caut din nou, te caut si azi. Dar parca mai mult ca oricand te caut Toamna!
Norii gri, impinsi de la spate se plimba cam repede pe deasupra mea. Iar soarele se lupta si el sa apara, dar si-a dat seama ca i-a trecut vremea. E vechi…e prea fierbinte pentru azi. Trebuie neaparat decupat din tablou si lipit un altul. Mai cuminte, mai zgarcit.

Un fior rece imi patrunde in trup, amitindu-mi ca e timpul sa ma trezesc din letargia verii. Sa deschid ochii si sa-mi inchid visele intr-o sticla. Si sa nu uit de dopul din pluta. Altfel imi vor zbura toate si nu le voi mai gasi vreodata.

Mecanismul existential ma cheama din nou la alergare, la lupta. Si totusi, daca as putea, as mai ramane un pic cu mine. Cu tot ceea ce insemn eu, cu tot ceea ce descopar in Dumnezeu in fiecare zi, cu tot ceea ce El mi-a oferit si ce imi poate darui in continuare.

O dimineata de toamna… o zi de toamna, 13 septembrie… ziua mea de nastere, 37 de ani...un cadou.

Fie gri, fie albastru intens…fie ploaie…fie soare...fie explozie de culori. Dumnezeu imi pune la picioare inca o zi si imi sopteste: “Traieste-o din plin…”

Imi este insa placuta aceasta infuzie de toamna. Pentru mine toamna a fost mereu frumoasa. Sunt multe lucruri marunte care ma pot bucura. Trecutul nici nu ma mai intereseaza, ce a fost a fost.

Prezentul este important.
Acest anotimp cand frumos, viu colorat, cand racoros, trist si intunecat de mine depinde, de modul in care il simt. Are o rezonanta deosebita pentru ca m-am nascut la mijloc de septembrie.
Natura moare treptat, treptat. Ea moare pentru a se renaste si pentru a ne demonstra ca nimic nu are sfarsit si inceput. Desi uneori simt ca ma imprastii ca frunzele si ma dizolv ca ploaia. Iubesc toamna care se asterne pe sufletul meu. Ma linisteste, ma bucura, ma incanta, e superba.





Vreau sa am parte de cea mai frumoasa toamna. Una calda si senina.

Azi sunt omul care crede ca visele se afla inauntrul nostru, demult implinite...

Poate de aceea am indraznit sa scot un vis la iveala. Il simteam de tare mult timp.
Dintotdeauna m-a atras medicina...in vara m-am inscris- recunosc, putin timida, (din cauza varstei)- acum sunt admisa...si ce mare bucurie sa-mi vad numele pe lista...e doar bucuria mea si atat...

Peste cativa ani, voi fi alaturi de batrani bolnavi, ii voi ingriji cum voi putea mai bine, sau poate alaturi de copii, poate voi asista mamicile la nasteri, sau poate voi monitoriza bataile inimii in ATI...cine stie ce ma va fascina mai mult? Voi descoperi pe parcurs...
Stiu ca am ales drumul care ma poate implini.
Am renuntat la tot ce am facut pana acum, si nu regret deloc.

Un an scolar plin de succes, iti doresc si tie, printesa mea!
Tu in clasa a doua, eu un anul 1!

Ghiozdanul nou e pregatit, uniforma la fel, stiu ca ai pus in fiecare buzunar al ghiozdanului cate o amintire si cate o promisiune... pentru clasa a doua...
Sa-ti spun un secret...(si eu mi-am pregatit halatul alb, e calcat deja, sabotii albi stau cuminti in cutie...) si da, am emotii...poate mai mari decat ale tale...

Doresc tuturor elevilor si studentilor, un an scolar de exceptie!

si va daruiesc tuturor, o felie de tort,